Istoria Podgoriei Lechinta

In Grecia antica, vinul era considerat o bautura de elita iar romanii l-au inclus in dieta lor, determinand astfel aparitia si dezvoltarea industriei vinului. In centrul vietii sociale si intelectuale grecesti a fost simpozionul, care inseamna literalmente ,,sa bem impreuna”. Intr-adevar, simpozionul reflecta pasiunea grecilor pentru un amestec de vin si conversatie intelectuala. Vinul era prezent la sarbatori, la ceremonii religioase, ca medicament sau ca antiseptic si, nu in ultimul rand, ca aliment furnizor de elemente nutritive.

Istoricul latin Xenofon sustine ca, patria cea veche a Geto-Dacilor, Tracia, era o regiune viticola, cauza pentru care si era considerata ca fiind locul de nastere a zeului vinului, Dionysos. Descriind expeditia lui Lisimach in Dacia, Diodorus Siculus relateaza ca Dromichete a dat un banchet in timpul caruia ,,Pe urma servi celor dintai vin in cupe de aur si argint, iar siesi si la ai sai in cupe de corn si de lemn, dupa obiceiul getilor”. Strabo in Geografia (VII. 3, 11) sustine ca la geti cultura vitei de vie era destul de raspandita pana cand marele preot Deceneu i-a convins pe daci sa distruga viile si sa traiasca fara vin. ,,Ajungand in fruntea neamului sau, care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a inaltat atat de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fatii de porunci, incat, in cativa ani, a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba inca a ajuns sa fie temut si de romani”. Aceasta relatare este intarita de catre poetul Ovidiu, exilat la Tomis, care afirma ca in Dobrogea timpului sau ,,nici vitele cu carceii lor nu se imprietenesc cu ulmul”.

Un alt autor latin, Pomponius Mela mentioneaza ca vita de vie este foarte raspandita in Dacia si este lucrata ,,cu dibacie” de geto-daci: ,,… mai deasa este vita de vie, insa nici rodul ei nu se coace si nu se indulceste, daca cultivatorii nu-1 ascund de frig sub frunze”. Consumul de vin nu lipsea insa, numarul mare de amfore grecesti aflate in spatiul de la nord de Dunare atesta comertul cu vin adus din acest areal. Exista suficiente dovezi care atesta continuarea consumului de vin suplimentat prin importuri de vinuri pontice, pentru satisfacerea elitelor.

Vinul importat nu era destinat consumului zilnic, ci unor ocazii speciale, cum erau ceremoniile religioase, iar achizitionarea lui presupunea existenta unei autoritati care sa dispuna de resurse financiare adecvate, pe care sa le foloseasca tocmai pentru intarirea prestigiului propriu, prin distributia de vin la ospete. Putem aprecia deci ca dezvoltarea unei productii viticole superioare, sugerata de existenta unei productii abundente si variate de amfore in zona extracarpatica sudica si estica, este un fenomen unic in lumea asa-zis ,,barbara”. El atesta adoptarea unor practici alimentare grecesti, nu numai prin consumul vinului de import, ci si prin dezvoltarea unei productii de vin locale in acest spatiu. Acest proces s-a manifestat nu doar in sfera culturala, in cadrul practicilor sociale si religioase, ci si in economia societatii locale. Acest dinamism social, economic si cultural se observa atat in dezvoltarea unei civilizatii a vinului foarte apropiate de cea mediteraneana, ilustrata prin varietatea productiei ceramice (amfore, cratere, cupe, pithoi), cat si in cea a unei exploatari eficiente a resurselor naturale, depasind nivelul productiei pentru subzistenta si dezvoltand relatii comerciale cu lumea pontica si egeeana.

CRESTINISMUL ,SI SACRALITATEA VINULUI

Dupa prabusirea partii de vest a Imperiului, supravietuirea viticulturii europene a fost strans legata de raspandirea crestinismului. Biserica a pus strugurii si vinul in fruntea simbolismului sau, contribuind astfel la pastrarea productiei de vin in Europa crestina, dincolo de pastrarea metodelor de cultivare. Desi Dionysos si Bacchus, doua zeitati antice asociate cu strugurii si vinul, erau prezente in mitologia greaca si romana, simbolismul vinului a devenit mult mai important in crestinism. Textele religioase ofereau de fapt numeroase sfaturi cu privire la metodele de cultivare a vitei de vie, conservarea si consumul moderat de vin. Terenul agricol, pe care a fost cultivata podgoria, a fost considerat treptat ,,imparatia lui Dumnezeu”, iar vinul, bautura rituala cu valoare euharistica, a fost numit ,,sangele Mantuitorului”.

VINUL IN EVUL MEDIU ROMANESC TRADITIA VITEI DE VIE IN BAZINUL SOMESAN

In Evul Mediu, in Europa, manastirile si bisericile detineau in jurul lor importante suprafete cu vita de vie pe care calugarii le cultivau si produceau vinul, atat pentru ritualul religios cat si pentru vanzare. Intr-o perioada in care apa potabila, in special in zonele dens populate, era adesea contaminata si nesanatoasa, era firesc sa se consume vin fara boli.  Aceasta bautura a fost o componenta majora a consumului de bauturi si a fost consumata in cantitati mari in zonele care nu vinifica pe continent. In secolul al XV-lea, nu a fost neobisnuit ca cetatenii din orasele bogate sa consume in medie aproximativ o suta de litri pe an.

VINURILE DE LECHINTA

In 1975 podgoria Lechinta ocupa o suprafata de 711 ha. Vita de vie se cultiva in anii ’80 pe cele mai mari suprafete in Lechinta (Buna, Stiolna, Savinca, Dealul Viilor), apoi Vermes (Fata Vermesului, Fanate), Sangeorzu Nou (Pirosa, Hagau) si Saniacob. In 1962 a fost construita crama dezvoltata pe trei nivele, in care au fost amplasate si o serie de butoaie mai vechi, cel mai interesant fiind cel datat 1829. La acea data tehnologia era orientata catre producerea vinurilor albe de tip industrial ,,sulfitic”, bazata pe separarea rapida a mustului de bostina si limpezirea severa inainte de fermentare, efectuarea fermentatiei alcoolice cu posibilitati reduse de control a temperaturii. Utilajele care alcatuiau linia tehnologica, asigurau randamente mici la vinificarea strugurilor. Se obtineau vinuri lipsite de tipicitate si arome naturale de soi / arome varietale. La Lechinta societatea Viticola detinea o suprafata de 170 ha, 45 ha de Feteasca Regala, 70 ha cu struguri din soiul Feteasca Alba, 25 ha cu Riesling Italian, Pinot Gris pe 14 ha, Aligote pe 5 ha, amplasate in Rupes, Zont, Fagadan.